Cazuri sociale

Acordarea de sprijin material, social si spiritual persoanelor defavorizate

De 15 ani într-o baracă
Articol scris de Anca Suciu, 22 Ianuarie 2010

În anul 1995 când fiecare român aştepta ca lucrurile în România să se îndrepte într-un fel sau altul din păcate singura şansă pentru multe familii era să se descurce pe cont propriu şi să muncească cât de mult ca să poată supravieţui de pe o zi pe alta. Acesta este şi cazul familiei C. P.  din Oradea, care şi-au construit o baracă din carton şi lemn, au izolat-o cu folie şi au încercat să o întărească cât au putut de mult, cu rămăşiţe de uşii şi geamuri găsite la gropile de gunoi ale Oradiei.  Aceasta este casa lor.

Mama este foarte grav bolnavă, suferind de TBC,  însă  munceşte ca şi femeie de serviciu la scările de bloc, iar soţul este zilier în construcţii. Au trei 3 copii, nici unul dintre aceştia nu a avut şansa de a studia într-o şcoală generală sau altă instituţie de învăţământ.  Au învăţat din mers să scrie şi să citească de la părinţii lor. Dacă intri în baraca lor, vei vedea un pat, un fotoliu şi o mică măsuţă. Este tot ce a încaput în căsuţa  lor de 12 m pătraţi. Pe jos este pământ, iar în partea de sus au încercat să înfunde toate găurile posibile pentru a nu îi ploua.

Trăiesc primitiv, folosind câmpul înconjurător ca şi toaletă privată. Râul Peţa, le foloseşte ca şi sursă pentru igiena lor corporală. De multe ori iarna trec săptămâni fără să aibe posibilitatea de a face duş, sau să îşi spele hainele.  Apa pentru mâncare o aduc de la fântâni publice, de la şantiere, în flacoane şi găleţi.

Ei nu pot să aibă parte de bucuriile unei  zile intregi  deoarece datorită faptului că se întunecă destul de repede iarna stau toţi în casă pe întuneric  neavând  o sursă de iluminat. Astfel am hotărât ca să îi vizităm ziua.

Atunci când ne-au văzut  pentru prima dată, au simţit că nu mai sunt singuri sau uitaţi cum au fost până acum. Lacrimile au început să le curgă pe obraz iar mâinile tremurau de emoţie. Am intrat la ei dar locul a fost foarte strâmt şi rece dar cu toate acestea era foarte primitor. Le-am oferit cadourile pe care le-am pregătit pentru ei cu toată inima în care se aflau alimente, haine cu care să se îmbrace, dulciuri, şi multe altele.

Cu toate că aveau o emoţie ieşită din comun şi o bucurie explozivă şi-au desfăcut cadourile încet încet  pentru a nu rupe hârtia şi a nu face risipă.

Au aşezat alimentele pe masă, iar cartonul l-au pus pe jos, precum un covor de mare valoare. Din păcate am putut să le oferim doar atât de data aceasta. Pentru ei însă aceste daruri au fost  un început de speranţă în vieţile lor.

Am fost aşa de emoţionaţi şi simţeam că ni se rupe inima văzând situaţia acestei familii. Nu ne venea a crede că încă în secolul XXI mai sunt familii fără posbilitatea de a avea o educaţie, fără o speranţă de viitor şi fără o posibilitate de a spera la mai mult. Pe noi Dumnezeu ne-a binecuvantat cu case, familie, educaţie dar mai mult de atât cu o mare posibilitate de a vedea viaţa dintr-o altă perspectivă. Am învăţat că a dărui înseamnă şansa unui nou început.

Dorinţa noastră este aceea de a încerca să le oferim un cămin mai bun şi condiţii normale de viaţă. Dacă doriţi să fiţi alături de noi vă invităm să ne fiţi parteneri în a schimba viaţa acestei familii şi a altor câteva zeci de cazuri asemeni lor.

Contribuie şi tu la un nou început!

Poţi face o donaţie, care va fi folosită integral pentru acest scop, în conturile Fundaţiei COMUNIA, cu mențiunea "cazuri sociale":
Banca Unicredit Ţiriac Oradea: RO52BACX0000003007196000
Banca Transilvania Oradea: RO89BTRL00501202N43488XX

Galerie Photo